Mi-am propus ca pot fi un alt om.ca ma pot modela din nou asa incat sa pot supravietui in zilele astea,fara sa-mi pese de nimic, si fara sa ma afecteze.Nu sunt un om de cuvant in ceea ce ma priveste.nu sunt un om perfect.cateodata tind sa ma neglijez chiar daca de multe ori stiu ca asta nu imi face bine.dar loviturile pe care le-am tot primit in ultima vreme m-au facut sa-mi pierd increderea in mine.Nu ma mai recunosc.Eram eu aia care plangea ca o fraiera pentru tot ce am avut si am pierdut?chiar daca nu am fost eu de vina,consecintele se puteau simti,si inca isi mai fac simtite prezenta in trairile mele si ajung sa zic ca chiar eu sunt de vina,pentru ca m-am increzut in prea multe vorbe,sperante.M-am schimbat foarte mult.M-am schimbat foarte mult de cand m-am mutat.Am lasat prietenii in urma,locurile in care am copilarit si pe care le vizitam plina de melanclie.m-am schimbat mult,de fapt m-au schimbat mult problemele pe care le-am intampinat aici si peste care a trebui sa trec despre care credeam ca le-am uitat si ca nu mai au cum sa-mi mai faca rau.sunt zile in care incerc sa ma gandesc numai la lucrurile frumoase care mi s-au intamplat de cand am venit aici.sunt putine,e adevarat dar imi mai lumineaza viata si ma ajuta pentru cateva momente sa uit de gandurile rele.
zi de zi incerc sa nu ma las doborata de tristetea ce ma urmareste.zi de zi incerc sa ma mint ca am trecut peste si ca sunt un om nou.zambetul ce-l afisez in timpul zilei este ceea ce as vrea eu sa simt.ma mint singura ca mi-e bine.se compenseaza cu ce e inauntrul meu.si sincer mi-ar fi frica acum sa incerc sa caut de la ce a pornit starea asta a mea.pentru ca stiu ca nu imi voi mai putea reveni asa de usor daca voi rememora acele clipe.incerc sa dau uitarii.mintea mea imi spune ca ar trebui sa le las in urma pentru ca sunt doar parti din trecut, si sa incerc sa privesc cu optimism spre viitor, dar inima incearca de multe ori sa-mi impiedice fericirea.oare de ce?oare este din cauza ca eu inca nu ma simt in stare sa uit totul.poate rana a fost prea adanca sau poate ca nu vreau eu sa trec peste.totul s-a intamplat asa de repede,dar impactul este de lunga durata.pe timpul zilei zambetul fals incearca sa ascunda durerea ce o simt,iar seara, cand in sfarsit nu mai trebuie sa ma prefac,inima pare sa comunice cu mintea mea.ma fac sa-mi amintesc de starea mea de dinainte.melancolia ma amageste cel mai tare.
spune-mi ca nu m-ai iubit niciodata.spune-mi ca acele cuvinte amagitoare nu mi le-ai spus din suflet.spune-mi ca totul a fost o minciuna.spune-mi acele lucruri si poate asa imi voi reveni."am nevoie sa te vad.sa te aud.sa-ti spun din nou cat de mult te iubesc".strange-ma in bratele tale si nu-mi mai da drumul niciodata.vreau sa te iubesc din nou,sa te simt,sa mai pot iubi inca odata fiecare particica a ta.vreau sa fi al meu si eu numai a ta.mai spune-mi "te iubesc",mai spune-mi cuvinte de alint.alinta-ma,iubeste-ma,de asta am nevoie."my love for you was real"...cuvinte care si acum imi mai rasuna in minte. de cate ori mi-ai spus ca ma iubesti...,si acum, am cea mai mare nevoie sa imi mai zici din nou acele cuvinte cum numai tu stiai.doar ele imi pot readuce speranta si fericirea in viata mea.pentru mine tu erai motivul pentru care traiam.tu erai motivul pentru care ma trezeam dimineata cu dorinta de a auzi sa de a-ti spune"te iubesc".ma hraneam cu dragostea ta.traiam pentru dragostea ta.eram toata a ta si tu stiai asta.am trecut prin multe impreuna.avem foarte multe amintiri impreuna.
acum platesc pentru tot ceea ce am facut.pentru tot ceea ce am crezut ca am cladit impreuna.pentru un simplu vis care acum a disparut.am revenit cu picioarele pe pamant,in speranta ca imi voi reveni din acel somn lung.mi-as dori sa inchid ochii si sa revin in lumea viselor.dar de data asta pentru totdeauna.sa ma pot bucura ca sunt a ta si ca tu esti al meu.sa-mi pot imagina ca voi fi intotdeauna cu tine si ca ne vom iubi fara ca nimeni altcineva sa mai intervina.si voi pleca in acea lume a viselor,in care voi fi doar eu traind la nesfarsit acele amintiri,macar asa voi fi fericita pentru totdeauna,si voi sti ca te voi avea pentru totdeauna...vom fi unul pentru celalalt...
zi de zi incerc sa dau uitarii dragostea ce ti-am purtat-o.pentru un moment chiar credeam ca te-am uitat.dar tu reusesti de fiecare data sa reapari in peisaj,in inima mea,in mintea mea.din pacate nu te voi putea uita niciodata.asa cum ti-am mai zis:lucrurile din jurul meu imi amintesc de tine,te simt oriunde langa mine,esti mereu in mintea mea...ti-am gresit...mi-ai gresit...am vrut sa se termine totul...Dumnezeu mi-e martor ca am vrut sa te uit...dar nu m-am putut lupta cu inima...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu