Ma uitam prin calculator la pozele mele...unele mai noi..altele mai vechi...fiecarei poze ii era atasat un sentiment...atatea poze...atatea trairi...atatia prieteni...atatea clipe petrecute.si acum...parca nu mai e nimic ca inainte.parca ne-am maturizat fara sa ne dam seama...unde sunt zilele in care ieseam nerabdatori in fata blocului sa ne jucam jocuri inventate si stiute numai de noi...acum ramase doar in amintirile noastre,pentru totdeauna...vor fi doar simple povesti pentru cei care le vor asculta pentru ca nu vor sti ce inseamna sa te joci in fata blocului,sa nu mai sti de casa,ori sa ajungi pe acasa doar daca te-ai julit sau ti-e foame...
Imi e dor de toti prietenii mei,imi e dor sa mai traiesc din nou acele perioade.pentru ca niciodata nu sti sa le pretuiesti indeajuns.Imi e dor sa fiu copil din nou.cum e si melodia de la Voltaj-dematurizarea:"as vrea sa ma dematurizez,sa stau in ploaie si sa visez"...toate astea,din pacate demonstreaza din nou ca timpul e ireversibil si ca niciodata nu-ti vei mai putea indrepta greselile,dar iti vei da seama ca acestea sunt farmecul trecutului,al amintirilor.Imi e dor de momentele in care eram doar o copila,si nu aveam nicio grija.Faceam destule nazbatii in copilarie,si chiar si acum imi mai amintesc multe dintre ele si parca le retraiesc de fiecare data.Momente de neuitat,si toate alaturi de prieteni de neinlocuit...
nostalgia are o dimensiune tragica pentru ca am da orice sa ne putem intoarce, dar daca am reusi - vorba lui Nietzsche- am descoperi copilaria noastra schimbata, ceea ce este, pana la urma, un blestem. iti multumesc pentru vizita
RăspundețiȘtergereAre şi maturizarea rolul ei :)
RăspundețiȘtergereNu putem rămâne copii pentru totdeauna, mai sunt munţi de urcat, situaţii de înfruntat. Ce a fost, a fost :)